Ce iti mai ramine oare atunci cind toate partile din care stiai ca iti e alcatuita fiinta cad, una cite una? Cind tot ce credeai a fi stabil si cunoscut dispare in neant, ca si cind nu ar fi existat niciodata?..ramii tu cu sufletul tau pustiit pe o banca in parc, iarna...intrebindu-te in mod obsesiv cine ai fost si ce esti ..si iti e mila de sufletul tau chinuit si ai vrea sa-l mingii dar nu stii cum, nu stii cum sa o faci...
...si te gindesti ca e un nou inceput...dar nu ii pot spune asa pentru ca nu este
..si nici sfirsitul inceputului pt ca ar suna anormal
si nu stiu ce este, nu stiu cum sa numesc ceea ce vad in fata mea, stind pe banca in parc, iarna
si nu stiu de pot sa ma ridic sa merg mai departe, stiu doar ca exist si ca lumea merge inainte in jurul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu