sâmbătă, 17 octombrie 2009

umilinta

De unde eram sa stiu, eu, cea care se hranise din vise si carti, ca umilinta e suprema daruire, si nu ceva de care sa-mi fie rusine? Cine mi-a spus vreodata ca a fi femeie inseamna sa stii sa astepti, mai mult decit sa chemi? Si sa te darui atunci si doar atunci cind ti se cere?

..si ai venit tu. Si m-ai privit si mi-ai cerut sa t slujesc, si-am ascultat, mirata. Si-am inteles.

Fiinta mea se inclina in fata unei forte mai puternice: forta ta. Sa nu ma supun ei ar insemna sa nu recunosc ceea ce ma face sa exist cu adevarat.

Niciun comentariu: