miercuri, 31 decembrie 2008

Anul Nou

De fiecare data cand se schimba anul ma incearca aceleasi sentimente de regret...ca se termina ceva iremediabil, ca avem in fata un mare necunoscut de care nu avem cum sa nu ne temem..si ma mir, cum de ne bucuram totusi, cum de gasim resurse sa avem speranta asta ca totusi ne va fi mai bine? Si ma intristez cand vad cum toti se bucura in jurul meu si eu nu pot, si ma stradui...mi-e mila de anul cel vechi, nimeni nu pare sa il bage in seama ca si cand ar fi o haina veche de care vor sa scape cat mai curand....

...si imi amintesc cat de fericita eram cand eram copil si cu cata infrigurare asteptam momentul dintre ani care imi parea magic...caci ascundea parca o taina....ca si cand timpul s-ar fi suspendat brusc....si as vrea sa simt ca si atunci CLIPA, as vrea sa am inocenta de atunci cand parca speranta intregii lumi se concentra in cateva secunde...si imi dau seama ca e prea tarziu pentru asta...

Ne mai despart cateva ore pana cand ne vom dori ceva la miezul noptii...si pana atunci mai avem timp sa redevenim copilul care am fost....

Sa vii cu bucurii noule An si sa ne aduci linsistea mult visata!

marți, 25 noiembrie 2008

garile

Intotdeauna mi-au placut garile...pentru ca reprezinta acea granita intre placere si durere, acel spatiu ambiguu unde nu stii la ce sa te astepti, locul unde orice este posibil...privesti in jur si vezi atit de multe posibilitati, drumuri care se deschid, altele care se inchid...si incepi sa visezi..oare ce s-ar intimpla daca ai lua un alt tren in locul aceluia deja stabilit sa te duca undeva anume? incotro ai merge, ce locuri ce oameni si ce emotii ai incerca?

....te-am intilnit azi in locul in care cindva ne-am despartit si am inchis cercul durerii cu o revedere...si ti-am simtit privirea inca dinainte de a te auzi si vedea si ai zimbit, si ti-am zimbit...si parca zgomotul s-a estompat si chiar si spatiul si timpul au devenit altceva, o noua dimensiune ce poate fi denumita "dimensiunea ce exista cind sint cu tine"

...si oamenii veneau si plecau pe linga noi si noi stateam, stateam in acea valmaseala in care soarta oamenilor se decidea cumva cu plecarea si venirea acelor trenuri...era o clipa de liniste in acel tumult si stiu sigur ca si tu gindeai la acest du-te vino pe linga linistea ce aparuse brusc intre noi doi...

Ce-si pot spune doi oameni in jumatate de ora intr-o gara? ...pot spune chiar mai mult decit isi pot spune altii zile intregi si chiar ani...pot spune fara vorbe ca viata nu este decit o intersectie de drumuri cum e aceasta gara si ca aceaste calatorii pe care le facem citeodata ne pot face sa simtim bucuria de a exista pur si simplu...

...si ti-am zimbit si ma conduceai spre iesirea din gara si nu simteam tristete ca totul fusese asa pe fuga, simteam bucuria existentei tale in viata mea, asa cum era ea, intre doua trenuri, intre o ora si o alta...

Mi-ai multumit ca am venit...iti multumesc la rindul meu ca m-ai chemat ...

miercuri, 29 octombrie 2008

prietenul cel mai bun

Imi regasesc, bucata cu bucata, partile pierdute din mine...si ma privesc si dinauntrul si dinafara mea si ma mir...cine sint eu acum? sint aceeasi? sint alta? oare suferinta asta a adus ceva nou sau a omorit in mine o parte ce acum va fi iremediabil pierduta?

....toate astea la un loc si inca multe altele..caci suferinta mi-a fost mereu cel mai mare prieten... ea m-a invatat ca mai presus de orice trebuie sa nu ma "pierd" pe mine insami...trebuie sa continui sa il simt pe EL in interiorul meu indiferent cit de cumplita este caderea mea...si suferinta a fost mereu cea care m-a facut sa ma constientizez in multiplele mele aspecte, a fost cea care a brodat sufletul meu in multe culori si nuante...pentru ca in final sa ma faca sa zimbesc in fata sinelui meu brusc trezit...

....am simtit la un moment dat brusc cum pastrez in miinile mele echilibrul universurilor din jurul meu...si ca nu am dreptul sa le rup doar pt ca nu mai pot eu suporta aceasta tensiune...si fara nici un fel de rationament, am STIUT pur si simplu ca nu pot forta nimic, nu pot impune celui de linga mine un alt comportament decit cel pe care si-l doreste...

sintem acesti citiva jucatori pe o scena si nu ne putem schimba rolurile pentru simplul motiv ca ne-au fost deja distribuite...

vineri, 10 octombrie 2008

nori

norii gindurilor mele vin si pleaca de pe cerul meu...ii privesc...nu incerc sa ghicesc incotro se duc, nu vreau sa stiu...vreau doar sa simt in mine ce emotie imi trezesc...

duminică, 5 octombrie 2008

asteptare


Asteptarea curge in venele mele si ochii imi ratacesc spre o imagine necunoscuta...ma opresc...nu vreau sa populez imaginatia mea , vreau sa fiu capabila doar sa ASTEPT... atit...si privesc inauntrul meu si imi curat nerabdarea de tot praful ce s-a strins...imi limpezesc ochii...si ceata se ridica putin si sufletul meu ofteaza...ce inseamna momentul ACUM? Cit dureaza? Daca totul este ACUM, unde esti? Esti la fel de viu in inima mea precum esti in acest spatiu golit ...care stie atit de mult de tine...

miercuri, 1 octombrie 2008

curcubeu

Daca curcubeul are il el toate culorile luminii si iubirea este asemenea luminii, inseamna ca iubirea are in ea toate culorile...de la cele mai intunecate, la cele mai rafinate...inseamna ca pina si ura este un mod de manifestare a iubirii...

As vrea sa iti daruiesc cele mai frumoase culori, dragul meu, dar uite, privesc curcubeul asta si stiu ca nu pot sa nu cuprind in iubirea mea totul, chiar si cele mai intunecate ginduri ...si chiar daca imi doresc sa iti dau tot ce e mai bun din mine, uite, nu pot sa nu privesc pe cer si sa nu imi reamintesc ca am in mine totul: si binele si raul si frumusete si uriciune si adevar si minciuna...

Culorile se desfac una cite una din picaturile stralucind in soare si apar undeva intre lumina si intuneric...despartind intunericul de lumina prin arcul curcubeului.

Imi desfasor culorile in fata ta si te las sa ma admiri...am rosul iubirii si galbenul bucuriei, am albastrul infinitului dar si combinatiile lor de verde, turcoaz, portocaliu si mov...si stralucesc in fata ta ca o pasare ce isi etaleaza penajul...sint cind vesela cind trista dupa cum las sa treaca lumina prin mine si toate aceste culori din mine prind viata si tu ma privesti zimbind...

darurile noastre

Daruim mereu celorlalti, in mod firesc, stari, sentimente, emotii...cuvinte si ginduri....si ne asteptam sa primim la rindul nostru, ceva asemanator...asteptam cuvinte daca spunem cuvinte si imbratisari, daca ne deschidem bratele ...uitind ca celalalt nu poate sa fie asa cum vrem noi, pentru simplul motiv ca el este...altcineva...

Si totusi si el ne daruieste, la rindul lui, ceva..poate altfel decit ne asteptam, altfel decit ne-am dori...si astfel ne dam unii altora daruri in permanenta si din nefericire facem greseala sa le cintarim...de aceea suferim, iar si iar, repetind aceeasi greseala...a evaluarii darurilor primite. Faptul ca el ESTE pur si simplu intr-o anumita relatie cu noi, este un dar in sine...este darul lui catre noi.

Ma gindesc uneori daca nu cumva sintem obisnuiti sa emitem astfel de judecati dintr-o prea mare teama de a nu pierde atentia, grija, iubirea celorlalti...temindu-ne in permanenta de singuratate...uitind prea adesea ca in mod paradoxal nu putem fi decit altcumva decit singuri si in acelasi timp, niciodata doar cu noi insisi, caci noi invatam sa ne cunoastem din interferenta cu ceilalti... si realizez ca acea teama vine dintr-o lipsa a iubirii...caci daca iubim, nu ne temem sa pierdem nimic...

sâmbătă, 30 august 2008

iubirea femeii

Atunci cind o femeie iubeste, modul in care iubeste nu e conditionat neaparat de-un raspuns pe masura. Sigur ca si-ar dori aceeasi reactie din partea lui, dar iubirea pe care ea o simte ii este suficienta prin ea insasi. A-l iubi si a-i arata asta ii produce o placere imensa ce depaseste dorinta de a se sti iubita. Multumirea ei deriva din faptul ca el este acolo ca sa primeasca ce are ea de dat...

Faptul ca existi imi e suficient! Accesul limitat la tine, interpunerea spatiala-geografica, incadrarea ta intr-un alt sistem, diferit de al meu, la care nu am acces decit in mod limitat, toate aceste lucruri imi par lipsite total de importanta ....imi e suficienta simpla ta existenta in universul meu...

O femeie inteligenta nu va intreba niciodata daca este iubita. Caci aceasta nu este o intrebare ce trebuie pusa ....fiindca ea stie bine ca raspunsul este irelevant. Pe de-o parte fiindca niciodata nu putem fi siguri de ce simte celalalt...pe de alta pentru ca stie ca ar risca sa fie mintita…apoi...ea va STI pur si simplu de este iubita sau nu...

Tu ma obligi sa imi slefuiesc gandirea, sa imi mentin atentia concentrata pe fiinta ta, fortandu-mi imaginatia sa genereze perspective ce stiu ca se vor materializa cindva ...nuantindu-mi reactiile, dindu-mi „starea de tine”. Caci scopul suprem al dragostei este identificarea cu celalalt.

Femeia devine sclava, regina, floare, muza, mama, prietena, copil, lacrima, suris, durere, dupa cum vrea iubitul sau. Ea este acolo pentru a se lasa slefuita de mina lui, pentru a se plia dorintei lui, pentru a plinge sau a ride...

astazi


S-a aprins cerul de culorile toamnei ce va sa vie...si pasarile au pornit spre inalt, sa-si cinte bucuria...