Atunci cind o femeie iubeste, modul in care iubeste nu e conditionat neaparat de-un raspuns pe masura. Sigur ca si-ar dori aceeasi reactie din partea lui, dar iubirea pe care ea o simte ii este suficienta prin ea insasi. A-l iubi si a-i arata asta ii produce o placere imensa ce depaseste dorinta de a se sti iubita. Multumirea ei deriva din faptul ca el este acolo ca sa primeasca ce are ea de dat...Faptul ca existi imi e suficient! Accesul limitat la tine, interpunerea spatiala-geografica, incadrarea ta intr-un alt sistem, diferit de al meu, la care nu am acces decit in mod limitat, toate aceste lucruri imi par lipsite total de importanta ....imi e suficienta simpla ta existenta in universul meu...
O femeie inteligenta nu va intreba niciodata daca este iubita. Caci aceasta nu este o intrebare ce trebuie pusa ....fiindca ea stie bine ca raspunsul este irelevant. Pe de-o parte fiindca niciodata nu putem fi siguri de ce simte celalalt...pe de alta pentru ca stie ca ar risca sa fie mintita…apoi...ea va STI pur si simplu de este iubita sau nu...
Tu ma obligi sa imi slefuiesc gandirea, sa imi mentin atentia concentrata pe fiinta ta, fortandu-mi imaginatia sa genereze perspective ce stiu ca se vor materializa cindva ...nuantindu-mi reactiile, dindu-mi „starea de tine”. Caci scopul suprem al dragostei este identificarea cu celalalt.
Femeia devine sclava, regina, floare, muza, mama, prietena, copil, lacrima, suris, durere, dupa cum vrea iubitul sau. Ea este acolo pentru a se lasa slefuita de mina lui, pentru a se plia dorintei lui, pentru a plinge sau a ride...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu